”Ia-o-n mână, pisi!”

Sigur și voi treceți prin asta. Sigur! Adică, am nevoie să cred că nu suntem noi doi singurii idioți din lume care trec prin așa ceva. Dar să n-o mai lungesc, mă bazez pe empatia voastră sinceră. Eu și al meu Prinț Consort avem probleme cu aerul. Nu cu ăla de-l respirăm, că Slavă Domnului ăla încă nu a devenit toxic, ci cu ăl condiționat. Să mă explic.

Ne punem noi aseară în pat și somn de voie. Adică, asta am fi vrut, dar na, cu căldurile din ultima vreme nu se mai poate ajunge așa ușor la Zeul Somnului. Trebuie invocat și musai așteptat într-o ambianță potrivită. De aceea, îi sugerez Prințului Consort să dea drumul la aerul condiționat. Ascultător, dar revoltat că trebuie să facă el treaba asta și nu eu, se duce spre locul în care e prinsă telecomanda de la THE APARAT, bâjbâie și o găsește. Triumfător, îmi face semn că totul s-a rezolvat. Adică, bănuiesc că făcea ceva cu mâinile, numai că nu-l vedea nici dracu pe întuneric. Dar având în vedere că l-am întrebat dacă a găsit-o, insistent ce-i drept, îmi răspunde cu un „ho”, cred că asta făcuse.

În fine. Se reinstalează armonia. Se dă drumul la aer. Se numără niște oi și gata somn. Cel puțin o vreme. Mă trezesc buimacă, vânăta, că trăgeam ca o disperată de cearșaf și EL era imposibil de urnit. Mi-era așa de frig, încât dacă mai apărea vreo oaie în vis sigur o jupuiam să mă îmbrac. Era frig în draci. Îl trezesc și-i zic să oprească aerul. O fi mustăcit el ceva acolo, dar până la urmă s-a conformat.

M-am pus iar să dorm. Și am dormit. Până m-am trezit. Mi-era cald, de-mi venea să mă jupoi pe mine. Îmi dau seama că dacă-l mai trezesc o dată se lasă cu țipete de isterie. Încep să-l pipăi. Io căutam telecomanda, el visa. Și el părea tot mai antrenat, și io tot mai transpirată, și el tot mai încântat, și io tot mai disperată și zic stop joc!

”- Caut telecomanda, să știi.

– Da, pisi, ia-o, cum să nu-ți dea tati telecomanda?! Ia-o-n mână pisi, apasă pe ce vrei!„ Toate astea în timp ce se derula o scenă de contorsionism de toată frumusețea. Îi zic să se culce la loc, că mă descurc singură. El îngână că da, și eu pun mâna pe telecomandă. Dau drumul la aer și mă pun la loc pe pernă. În două secunde îl vâd în mijlocul patului, răcnind.

”- Ce dracu faci mă?

– Mă culc, ce să fac?!

– Păi și ce-a fost aia cu ”tati, dă telecomanda la fetiță, etc, etc?”

– ”Tati”, aia a fost doar în capul tău, eu căutam telecomanda de la aer. De la aerul condiționat.”

Mda, cam așa a fost aseară. Vreau să cred că mai există unii ca noi și că nu suntem doar noi acești căzuți în cap care se luptă cu aerul condiționat. Și ca să vedeți că nu suntem atât de blonzi, azi am descoperit că putem seta o anumita temperatură și că se poate conviețui în pace cu ”aere”. Mda, am zis!

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*